Bittersweet Memories

 Tot ce voi scrie sunt sentimente personale şi gânduri..

Mă gândesc că zilele ce au trecut, au fost de tot rahatul, şi cele care vor veni vor fi la fel. Din ce cauză?? Sincer nici eu nuş tiu, dar tare aş vrea să ştiu, poate chiar i-aş găsi o soluţie. Din păcate asta nu este posibil.. pentru că amintirile care îmi vin în cap, imaginile nu pot fi oprite, oricât aş vrea eu. Am o stare nasoală rău.. pot spune că am intrat în depresie. Sună nasol nu?? Pentru că este un sentiment nasol, unul din cele mai nasoale sentimente.. În momentele astea simt că nimeni nu m-ar putea ajuta.. decât eu însămi.. dar din păcate nu pot. De ce? Pentru că nu am puterea asta. Am fost avertizată că vor veni şi momente grele peste care va trebui să trec.. am fost avertizată că voi afla lucruri care îmi vor schimba viaţa.. şi care mă vor face să cad... pentru că aşa este.. de fiecare dată când sunt fericită, apare ceva şi trebuie să se ducă totul.. În momentele astea aş avea nevoie de prieteni.. dar nu am. de ce? pentru că nu mai pot avea încredere în nimeni, pentru că toţi oamenii găsesc diferite moduri în care să te înşele şi să te zdrobească să te vadă la pământ.. pentru că ştii, toţi suntem oameni, toţi greşim,. toţi avem invidie pe cineva, că altfel nu ne-am numi oameni[ versul potrivit: şi când îmi vine să -mi dau palme, ei se oferă să-mi dea pumni]. Nu pot scrie aici ce  simt acum, adică mai pe scurt.. mă simt singură. Şi în legătură cu prietenii. aştept.. nu am nevoie de oameni falşi şi plini de invidie sau ură lângă mine. Cum am aşteptat atâta timp să am prieten(iubit) [ şi a meritat] aşa voi astepta să am şi un prieten adevărat.. poate chiar o să am noroc şi de data asta.. Speranţa moare ultima. 

Acum simt că aş vrea să fiu din nou copil.. să nu am griji.. să simt că toată lumea este a mea.. să simt că pot face orice.. etc. Să pot simţi că zbor fără ca nimeni să mă împiedice. Gândul că voi creşte, şi gândul că va trebui sa îmi iau viaţă în mâini mă sperie.. pentru că aşa cum spuneam.. mă sperie faptul că voi fi singură şi nu va avea cine să mă ajute.. cine să mă îndrume.. cine să îmi mai spună cum să fac ce să fac..va trebui să iau deciziile singură. Ştiu.. un om mi-a promis că îmi va fi alături.. indiferent că îmi va fi bine sau rău.. şi îi sunt sincer recunoscătoare pentru lucrul ăsta.. 

În momentul ăsta mai simt şi că iubesc intens. şi că simt sentimentul de dor foarte intens.. de ce? Pentru că îl iubesc cu adevărat.. pentru că îl vreau aproape de mine cu fiecare zi mai mult.. pentru că doar cu el m-aş putea simţi din nou copil şi aş putea uita de probleme şi de griji şi de tot.. doar el m-ar putea  aduce din nou "la viaţă".. Sentimentul pe care-l simt pentru el se numeşte clar Iubire.. iubire în adevăratul sens al cuvântului.. mă face să trăiesc să zâmbesc.. mă învaţă să fac bine.. şi nu aş fi vreodată în stare să îl rănesc.. pentru că sunt conştientă că dacă l-aş răni pe el.. m-aş răni pe mine. Nu că de mine m-ar interesa.. pentru că pe mine nu mă interesează că mie îmi este rău.. pe mine mă interesează să îi fie doar lui bine.. să îl văd fericit, zâmbind pentru că asta mă ajută să trec peste tot.. Îţi mulţumesc pentru tot!

Sunt momente în viaţă în care chiar ai nevoie de un sfat, o vorbă bună.. şi cauţi să îl găseşti..

Cam atât am avut de scris.Ne mai auzim!