Mă gândesc, lucru pe care îl fac majoritatea timpului. Câteodată chiar fac lucruri doar aşa din plictiseală, lucruri care mă afectează.. şi îmi afectează şi relaţia cu cei din jur.. şi îmi pare rău. În ultima perioadă mi-am adus aminte de momentele când eram mică şi parcă toate mergeau ca pe roate, fără să cunosc unele secrete care m-au facut să devin altfel.. iar gândul că vor veni probleme şi mai mari mă sperie. Dar ştiu că am oameni capabili să mă ridice de jos de fiecare dată, care mă pot sprijini, care mă pot ajuta.. în special unul... primul om[ străin] care am simţit cu adevărat că mă înţelege, că mă ajută, că îmi este alături fie că îmi este bine, fie că îmi este rău.. el mereu este acolo..gata să mă ajute cu ce am nevoie.. şi pentru asta nu voi înceta să îi mulţumesc.. Ştiu că de multe ori greşesc exact persoanelor care ţin cu adevărat la mine.. şi îmi pare rău că le acord atenţie celor care vor mereu să îmi facă rău, dar voi trece şi peste faza asta.. voi învăţa să ţin cu adevărat la toţi cei care merită, şi le voi arăta că le sunt recunoscătoare..
Chiar dacă ştiu că de cele mai multe ori greşesc, ştiu că îţi pot dovedi că mă voi ridica... şi sper că şi tu ai încredere în mine.. şi îmi pare rău atunci când poate tu nu crezi că te înţeleg.. şi când îţi spun că vrei să se termine tot.. deşi ştiu că tu eşti singurul om care mă iubeşte.. nefiind parte din fam mea.. Îmi dovedeşti de fiecare dată că mă iubeşti, nu numai prin vorbe, prin fapte.. Îţi mulţumesc pentru tine. Şi sunt grele momentele alea când sunt tristă şi tu nu eşti lângă mine.. poate nu eşti fizic..dar psihic mă susţii. Te iubesc din sute, poate mii de motive.. dar cel mai important..te iubesc pentru că eşti tu.. pentru că tu nu încerci să fii altcineva în fiecare zi.. pentru că tu nu îţi schimbi sentimentele... pentru că tu eşti tu :x. şi te iubesc pentru asta. Şi mă gândesc că eu chiar nu îţi pot arăta ce simt pentru tine.. ce este cu adevărat în sufletul meu.. nu mă pot exprima în aşa fel încât să îţi arăt cât însemni pentru mine.. nu mă interesează că îmi spune lumea că sunt prea sentimentalistă, ori că tu mă vei părăsi exact în momentele grele.. ştiu că vei fi acolo.. Nu îţi pot spune cât îmi lipseşti şi în momentul de faţă, pentru că îmi vin mereu, în fiecare minut imagini de când eram amândoi.. orice aş face nu mă pot gândi la altceva.. Şi sunt sinceră acum.. îmi pare rău pentru clipele în care credeai că nu simt nimic pentru tine.. şi de fiecare dată când tac.. ştii că îmi place să te ascult.. pt că mi-e frică să nu zic ceva greşit.. şi să te pierd.
Această postare este făcută în momentul în care vroiam să vorbesc cu cineva.. dar nu aveam cu cine..See ya!
Postare finalizată.
