Hey Hey!

Alexandra [Creaţa] - Nu mai este cu tine

Uite-te în jur cã nu mai este

S-a terminat toatã acea dulce poveste

Te întrebi de ce s-a întâmplat aşa?

De ce nu a mai fãcut parte din viaţa ta

Dar tu îţi pui întrebarea degeaba

Cã îţi aduci aminte cã este vina ta

Vorbeaţi, râdeaţi, şi îl plãceai

El eclipsa absolut orice fãceai.

Te ajuta când îţi era greu

Ţi-a promis cã veţi trece peste orice mereu

Ai preferat sã o crezi pe ea

Deşi ştiai cã mereu te minţea

Îţi spunea: Numai crede, nu o bãga în seamã

Nu vezi cã e doar o panaramã

Şi totusi nu l-ai ascultat

Ai preferat sã treci peste, şi apoi ai regretat.

Ai vrea sã îl intorci înapoi

Sã treceţi iar peste vânt şi ploi

Ştii cã nu se poate şi te oftici

Te scuturi de praf şi te ridici

Speri cã vei mai gãsi un bãiat aşa

Care sã umple golu' imens din viaţa ta

Dar îţi aduci aminte mereu:

"Sã nu uiţi cã ai promis sã fim mereu la greu"

Strofa doi..şi îţi aduci aminte cã au trecut doi ani

Şi prin viaţa ta au trecut deja prea mulţi mârlani

Te gândeşti tot la bãiatu' de departe

Care te iubea, şi îţi ţinea mereu parte

Ai jurat cã nu o sã mai iubeşti cum l-ai iubit pe el

Nu îţi pãsa cum era, vagabond sau infidel

Ai încercat sã ai pe alţii în viaţa ta

Dar ai fãcut greşeli, care încã se pot observa

Ai crezut în prea mulţi

Ai fãcut deja colecţie de inculţi

Hai cã îţi spun acum sã uiţi

Sã incerci sã treci peste, şi sã te descurci

Aşa cum îţi spunea şi el

Sã nu greşesti, sã nu te uiţi dupã ãia cu bani mulţi în portofel

Sã nu mai mergi pe drumul greşit pe care l-ai ales

Chiar dacã nu mai este el, sper cã m-ai înţeles.

Ai vrea sã îl intorci înapoi

Sã treceţi iar peste vânt şi ploi

Ştii cã nu se poate şi te oftici

Te scuturi de praf şi te ridici

Speri cã vei mai gãsi un bãiat aşa

Care sã umple golu' imens din viaţa ta

Dar îţi aduci aminte mereu:

"Sã nu uiţi cã ai promis sã fim mereu la greu"

Yesterday's gone, but tomorrow you will live same day!

Yep, iar mă plictisesc! :) Poate de aia când citeşti asta te apucă şi pe tine plictiseala. :]

Hmm, păi îmi merge destul de bine să zic... Dacă aş putea fotografia fiecare pas, lucru pe care-l fac în fiecare zi, aş observa fără nici-o problemă că toate zilele sunt la fel.. Mă trezesc , spun în fiecare zi de dimineaţă : "La dracu iar şcoală", mă pregătesc să plec, ies pe uşă din scară de pe alee, mă îndrept spre autobuz să mă întâlnesc cu Mihaela, ajung la şcoală, râd, glumesc, mă enervez, vânez :)) ajung acasă idem mă plictisesc, râd, glumesc, scriu, învăţ, stau la Pc şi mă culc.. Same shit everyday!!

So, de ceva zile observ că unele persoane cărora le păream nesuferită, vin şi glumesc cu mine şi altele [Motivul fiind necunoscut :-??], dar şi că unele persoane care mi se păreau că ar fi persoane de treabă nu s-au dovedit a fi decât nişte persoane ipocrite fără viitor, care sunt paralele cu viaţa.

Clar, că de când stau cu Lucica în bancă îmi dau seama de multe, defapt, foarte   multe. 

Well, mă duc să mă uit la tv, că mă plictisesc aici. Mâine am ultima teză, ce bine, şi în plus, viaţa e frumoasăăă, foarte frumoasă :]].

Well, see ya!! ^^

Ce frumoasă-i viaţaaaa!

Well, ca întotdeauna sentimentu' de plictiseală mă caracterizează în totalitate.
În ultimele zile pot să zic că mi-a mers excelent de bine. Sâmbătă am mers la patinuar împreuna cu Andreea (S), dar am avut surpriza să văd că ne-am întâlnit cu persoane pe care nu credeam că o să le văd.[ asta însemnând Dorin, împreună cu alţii din gaşca lui, iar S s-a întâlnit cu alte persoane pe care le cunoştea şi ea]. A fost very funny la patinoar, având în vedere faptul că eu credeam că o să cad la fiecare pas pe care-l făceam, dar în realitate, nu am căzut deloc. >:)
Deci ce frumoasă-i viaţaaa :x!!! Cum ziceam mi-a mers excelent, mai ales azi (13.12.2010 :]] ) care a fost cea mai tare zi de liceu de până acum !! :)) Motivul îl ştiu unele persoane :]].
So, nu mai am ce scrie, că deja m-am plictisit iar. Mâine am teză deci trebuie să mai "repet" :]].

See ya!

Same memories.! Damn it!

Este iarnă şi stai liniştită pe o bancă într-un parc pustiu, nimeni nu este la ora respectivă in parc. Te uiţi in jur, şi ce vezi?? Vezi câte un om, doi care se îndreptă către case zgribuliţi şi îmbrăcaţi gros, din cauza frigului de afară, vezi ultimele frunze cum cad agale asemenea unor simfonii, ceaţa care se lasă tot mai dens, şi păsările care se ascund printre copacii goi. Eşti singură, nimeni pe lângă tine care să îţi spună câteva cuvinte. Te uiţi atentă la fumul de ţigare, care te învăluie uşor şi se risipeşte in aer. E nasoală priveliştea nu?? Dar parcă nici acasă nu ai vrea să te duci; eşti sătula de acei 4 pereţi care te privesc neîncetat, muţi şi nu îţi spun nimic. Este una dintre zilele alea nasoale, când ai nevoie de cineva, să iţi vorbească, să te ia în braţe şi să îţi spună :" Hey, totul va fi bine", dar dacă observi, nu este nimeni. Şi imediat îţi fuge gândul la persoana aia de demult, care ştia ce să îţi spună, fară să ceară nimic la schimb, şi care te iubea, dar tu nu ai ştiut să o preţuieşti. L-ai lăsat să creadă că niciodată nu vei mai crede ce spun alţii şi vei avea incredere în el. Dar tu nu, ai preferat să crezi fata care te-a minţit de la început... şi aşa s-a terminat. Ai incercat să gaseşti la băiatul celălalt tot ce aveai de la el..dar nu ai găsit, oricât cautai. Aveai dreptate când ziceai că băiat ca el nu vei mai găsi aşa uşor..Şi dacă prima oară nu ai crezut, acum te-ai convins. Dar de aici şi vorba : Nu apreciezi o persoană, până in momentul când e târziu şi ai pierdut-o. Şi ai observat că ţigara s-a stins, şi te hotărăşti să pleci către casă. Te mai uiţi odată în jur, şi cu paşi repezi te îndrepţi spre locuinţă. Ajungi acasă, aceeaşi atmosferă, bunica te întâmpină cu un zâmbet pe buze, şi te întreabă ce ai făcut la şcoală, dar tu nu ai ce să îi zici...

Trece ziua, şi pui capul pe pernă, gândindu-te la ce ai făcut toată ziua, lucruri bune, şi lucruri rele.. şi observi că defapt, parcă ai trăi aceeaşi zi, zilnic.

Poate...

Hey allz! Nu am mai scris de mult pe blog, si ma gandeam sa revin. Plictiseala, starile proaste sau scoala m-au impiedicat sa fac acest lucru. In fine, trecem peste. Mi-a mers destul de bine in ultima perioada, cu exceptia unor stari nasoale pe care le-am avut.
Acum ma gandesc ca a venit iarna, anotimpul bucuriei, a iubirii si a cadourilor. Dupa parerea mea iarna este cea mai frumoasa perioada din an[ si cea mai romantica 8-> ]. Cu toate acestea cu primul fulg cazut, revin in minte si multe amintiri pe care nu le pot uita, si o nostalgie peste care nu pot trece, nu o pot ignora. Cu fiecare zi, ma gandesc ca vine Craciunul si ca toti oamenii stau langa brad, alaturi de familie, se bucura, rad, povestesc, depaneaza amintiri din trecut, mai placute sau mai putin placute. Desi am crescut, ma bucur exact la fel ca un pici de venirea iernii. Cateodata ma gandesc de ce unii oameni au uitat de bucuria Craciunului? De ce mereu sunt atat de ocupati incat ajung sa nu se mai gandeasca si la lucrurile care nu constau in bani, ci doar in bucurie si impacare cu sine? Sau de ce oamenii se urasc atat de mult si exista certuri si in preajma Craciunului? Sunt raspunsuri, la care primesc diferite raspunsuri si ma chinui sa le inteleg, dar nu pot, oricat as incerca. Consider ca in preajma sarbatorilor de iarna ar trebui sa existe sentimentul de impacare, de iubire si de intelegere reciproca, dar aceste sentimente dispar atat de usor incat nici nu iti vine sa crezi. Craciunul trecut, a fost unul din cele mai reusite; am stat cu familia si am ras, am glumit si toate celelalte [ nu chiar toata familia]. Anul acesta consider ca voi petrece Craciunul cu familia, colegii si prietenii.
Well, nu mai pot scrie acum dar revin in cel mai scurt timp! Deci bye, si take care!